Pe Dr. Cristian Iatagan îl găsim vineri la prânz încă în sala de operație, iar la recepția MedLife Life Memorial Hospital din București continuă să vină pacienți care întreabă când îl pot găsi pe domnul doctor Iatagan pentru o consultație sau pentru o operație. Într-adevăr, dr. Cristian Iatagan este medic primar urolog și expert în manipularea endoscopului, laparoscopului și robotului de ultimă generație daVinci XI, cu ajutorul cărora reușește să vindece chirurgical pacienți cu probleme de la cele mai comune – adenom de prostată sau litiază renală, de exemplu – la cele mai severe, cum sunt cancerele de prostată, renale sau de vezică urinară. Cu o experiență chirurgicală de peste 18 ani și peste 3.000 de intervenții în palmares, cu operații efectuate zi de zi și zi-lumină, cu cele mai multe zile bune, dar și cu zile pline de imprevizibil și de surmenaj, cu nevoia continuă de specializare și supraspecializare, dr. Iatagan spune că nu s-ar imagina acum făcând altceva. Chiar dacă este singurul medic din familie, chiar dacă a fost olimpic la matematică și la fizică și are doi frați mai mari ingineri.
Robotul chirurgical da Vinci a împlinit anul acesta 23 de ani de la prima aprobare din partea Agenției Americane pentru controlul Alimentelor și Medicamentelor (Food and Drug Administration – FDA), pentru intervenții în sfera urologică la copii și adulți. În urmă cu 23 de ani, dr. Cristian Iatagan finalizase deja cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București și știa că vrea să fie chirurg, ba chiar își alesese și domeniul în care voia să activeze: urologia. Deși cele două momente au coincis oarecum, dr. Iatagan, asemenea celorlalți colegi ai săi nu-și putea imagina, la începutul carierei în urologie, la ce nivel de tehnologie se va ajunge în acest domeniu.
80% din intervenții sunt minim invazive
„Generația mea a fost cu puțin înaintea jocurilor pe calculator. Jocurile cu joystick au apărut în România când eu eram deja student la Medicină. Era de neimaginat în timpul facultății nivelul de chirurgie la care s-a ajuns astăzi. În specialitatea urologiei, evoluțiile au fost absolut spectaculoase“, spune dr. Iatagan.
De altfel, deși a învățat să efectueze operații urologice în mod convențional, clasic, deschis, în prezent, mai mult de 80% din intervenții le face minim invaziv, dispărând tăieturile mari și riscurile asociate. „Noi toți am învățat să facem operația aceasta în mod convențional, clasic, deschis. După care, odată cu evoluția tehnologiei, toți cei care ne ocupăm de genul acesta de chirurgie am făcut pasul următor și am trecut la chirurgia laparoscopică convențională, care aduce o mulțime de beneficii prin minim invazivitatea ei și printr-un plus de calitate a vizualizării. Iar chirurgia robotică – de fapt chirurgie laparoscopică asistată robotic – preia toate beneficiile chirurgiei minim invazive laparoscopice, dar aduce plusul de siguranță, finețe și fiabilitate tehnică a mișcării, care este dincolo de limitele mâinii umane sau a laparoscopiei convenționale.“
Cum a ales Medicina și chirurgia urologică
Dr. Iatagan nu a ales meseria de medic pentru că a avut exemple în familie, nici pentru că ar fi avut înclinații speciale în ceea ce privește biologia sau chimia. În liceu a fost la profil real, a fost olimpic la matematică și la fizică, iar moștenirea era una tehnică, având în familie mai mulți ingineri.
Medicina a ales-o târziu, în clasa a XI-a, din motive mai degrabă sentimentale decât raționale. Voia să le fie de ajutor oamenilor, dar nu știa ce-l așteaptă. „În viziunea unui adolescent, viața și munca de medic sunt mai degrabă romantice, fără a avea în față realitatea celor șase ani de Medicină, a pregătirii de după și a vieții de zi cu zi.“
Totuși, deși nu își putea imagina cum va evolua chirurgia urologică, a avut flerul de a opta pentru chirurgie, în primul rând pentru că „în specialitățile chirurgicale, partea de tehnologie, de științe exacte este mai pregnantă decât în specialitățile medicale“. De asemenea implicarea chirurgului în actul medical este directă și totală, determinantă pentru rezultatele obținute.
În plus, chirurgii au un mare avantaj, consideră dr. Cristian Iatagan: „Noi, chirurgii, putem să externăm pacientul vindecat chirurgical. Este extraordinar ca pe un pacient care vine cu dureri mari, cu probleme grave de sănătate să poți să-l externezi și să spui că este vindecat chirurgical.“
Apoi, s-a orientat către urologie care era încă de atunci un domeniu chirurgical foarte larg și extrem de generos. „În primul rând, în urologie există de la zone comune – partea de cabinet a urologiei funcționale, andrologie – sexualitate și fertilitate masculină -, până la intervenții chirurgicale foarte tehnice și supraspecializate, cum ar fi litotriția extracorporeală – tratamentul cu unde de șoc al calculilor renali -, ureteroscopia cu litotritie laser, intervențiile endoscopice pentru prostată și vezica urinară, precum și „chirurgia mare“ – toate cancerele urologice și transplantul renal. Este o specialitate care oferă o foarte largă paletă de exprimare. Orice urolog își poate găsi locul care-l reprezintă: de la urologia funcțională, «de cabinet», până la cea mai dificilă și riscantă formă de chirurgie.“
Cele mai dificile operații dau și cele mai mari satisfacții: „Sunt pacientul dumneavoastră, am avut un cancer și m-ați operat“
Dr. Iatagan operează o gamă largă de afecțiuni ale aparatului urinar: de la adenoame de prostată și calculi renali la cancere urologice. Intervențiile cele mai complicate îi dau și cele mai mari satisfacții profesionale – ”probabil că așa sunt construiți chirurgii”.
Poate că intervențiile chirurgicale pentru cancerul de prostată sunt exemplul cel mai bun. „O dată că este o intervenție oncologică – este vorba despre un cancer și încerci să vindeci pacientul, să scoți în totalitate țesutul tumoral – și a doua oară pentru că este și o operație extrem de delicată. Intervenția pentru cancerul de prostată presupune și o parte de reconstrucție, în așa fel încât pacientul vindecat de cancer să rămână același om de dinainte, funcțional, social și din toate punctele de vedere.“
Patologia oncologică este cea care, emoțional, îl influențează cel mai mult. „Un pacient pe care l-ai operat pentru un cancer și revine sănătos peste ani – nu mai știi exact cine este, parca figura ți-e cunoscută și-ți spune: «Sunt pacientul dumneavoastră, am avut un cancer și m-ați operat». Astfel de evenimente sunt reconfortante și te ajută să o iei de la capăt, să te trezești dimineața și să reintri în fiecare zi în procesul acesta, care este destul de lung și de istovitor, pentru că chirurgia se face zi de zi și zi-lumină.“
Totuși, dr. Iatagan consideră că cel mai important lucru este ca pacientul care îi trece pragul cabinetului cu o suferință să plece vindecat de suferința respectivă cât mai „ușor“ posibil pentru el și să redevină cât mai repede același om de dinaintea bolii. Satisfacția poate fi, astfel, la fel de mare când operează, de exemplu, ureteroscopic, cu laser, un pacient care are o colică renală dată de o litiază. Colica renală poate să provoace dureri extrem de intense, invalidante, comparabile cu cele ale nașterii. „Or, faptul că poți să rezolvi pacientul absolut minim invaziv și el, în 12 sau 24 de ore, să fie pe picioare și să fi scăpat de problema de sănătate ca și cum n-ar fi existat, îți dă o satisfacție teribilă, omnește vorbind.“
Ritmul și muzica din sala de operație
În majoritatea timpului, în sala de operație a doctorului Iatagan e liniște. Atât de liniște, încât uneori îl încearcă un ușor sentiment de invidie (pozitivă și profesională) când aude, de la colegii ginecologi cu care împarte blocul operator, plânsul de copil nou-născut – probabil cel mai frumos posibil într-o sală de operație.
„Trebuie să recunosc, totuși, că am fost plăcut impresionat de un pacient căruia i-am făcut o intervenție chirurgicală urologică pentru infertilitate masculină și care mi-a trimis o poză cu copilul lui. De atunci, ușor-ușor, parcă nu mai sunt atât de invidios pe colegii ginecologi care beneficiază zi de zi de sunetul copiilor nou-născuți.“
Totuși, nici în timpul intervențiilor urologice nu e întotdeauna liniște. De altfel, în timpul operațiilor lungi, „anesteziștii stabilesc ritmul și muzica“, glumește chirurgul. Deși nu depinde de muzică în sala de operații, spune medicul, are și el trucurile lui.
„Există o situație aparte în anumite operații, mai ales în timpul operațiilor de nefrectomii parțiale. În ziua de astăzi, tehnologia ne permite ca o tumoră renală diagnosticată într-un stadiu incipient să nu necesite extirparea întregului rinichi, ci să putem scoate doar partea de rinichi afectată. Și apoi trebuie să reconstruim rinichiul sănătos. Practic, omul rămâne cu ambii rinichi. Ei bine, în timpul acestei intervenții, există 20-30 de minute critice, în care se suprimă vascularizația rinichiului și acesta «își ține respirația». Acest timp, care trebuie să fie cât mai scurt, este timpul în care scoți tumora și reconstruiești rinichiul. Sunt cele mai intense minute, care se cronometrează. Noi avem un playlist și, în clipa clampării, pornește prima melodie. Astfel știm că la prima melodie au trecut 5 minute, după a doua melodie – 10 minute, și așa mai departe. În felul acesta, nu mai stă cineva să ne spună cât timp a trecut. Iar noi știm cu toții unde ne aflăm ca timp și știm că trebuie să încheiem excizia la a doua melodie. Așa că muzica ne ajută la modul cel mai propriu în cazul acestui tip de operații.“
Medicul bun are o echipă bună și un spital bun
Ce anume contribuie la susținerea unui medic bun? Chirurgia nu se poate face decât în echipă. E foarte important ca mediul chirurgical în care lucrezi să aibă standarde care să permită o chirurgie avansată. „Nu este suficient să ai cel mai modern robot chirurgical din lume. Trebuie ca întreg spitalul, începând de la colegele asistente, până la laborator, colegii de la anestezie, echipa chirurgicală propriu-zisă, să fie la același nivel de practicare al chirurgiei. Contează și ca, atunci când vii la muncă, aerul să fie pozitiv, corect. Adică meseria noastră este oricum dificilă, cu siguranță nu trebuie să ne-o facem noi și mai dificilă. Este important să ai o echipă în care să ai încredere“, subliniază dr. Iatagan.
Medicul bun și pacientul bun
Comunicarea cu pacientul este esențială pentru ca actul chirurgical să fie un succes. Chiar dacă în specialitățile chirurgicale timpul medicului este destul de limitat, dr. Iatagan consideră că este foarte important să-și facă timp pentru a discuta cu pacienții lui.
„Pentru mine este foarte important ca, la nivel de bază, pacientul să aibă o imagine corectă a situației, a opțiunilor pe care le are și, în principiu, să-și proiecteze realist așteptările pe care le are în urma intervenției. Pentru asta încerc să-mi fac întotdeauna timp. Este o muncă de echipă și cel mai bun ajutor pe care-l poți avea la o internare chirurgicală este pacientul. În momentul în care pacientul este în cunoștință de cauză, lămurit și-și dorește cu încredere să facă intervenția respectivă este cel mai mare ajutor pe care poți să-l ai.“
L-am întrebat pe dr. Iatagan și dacă există diferențe semnificative de dificultate între a opera un bărbat și a opera o femeie. „Femeile sunt pacienți mai buni“, este concluzia chirurgului. Femeile sunt pacienți mai cooperanți, mai orientați, mai hotărâți, mai autosuficienți decât bărbații. Ele vin în proporție mai mare la controalele periodice, nu au reținerile încă mari pe care le au bărbații, și asta ajută la depistarea suferințelor chirurgicale în stadii incipiente și vindecabile.“
Și din punct de vedere tehnic, chirurgia micului bazin, de exemplu, este mai dificilă la bărbați. Prostata este un organ ascuns într-un spațiu îngust, pentru că micul bazin este mai îngust și mai greu accesibil la bărbați. „În plus, de cele mai multe ori, femeile, care sunt mai atente la siluetă decât bărbații, au mai puțină grăsime intra și extraabdominală și atunci chirurgia în sine este mai ușor de efectuat.“
Medicul bun și sistemul de sănătate
Ca să fii un medic bun ai nevoie și de sprijinul unui sistem de sănătate bine pus la punct, este de părere medicul Cristian Iatagan. Medicina defensivă la care sunt împinși medicii de legislația actuală din România nu vine în beneficiul pacientului, spune el.
„În România, așa cum este reglementată acum profesarea medicinei, există foarte multe lucruri care nu merg așa cum ar trebui nici pentru medici, nici pentru pacienți. Legislația prezentă pune în dificultate în primul rând pacienții pe care ar trebui să-i protejeze și să le ofere cel mai bun tratament posibil în România la standardele actuale în lume. Și nu protejează nici medicul, care ar trebui să știe că, dacă-și face meseria cu onestitate și respectând standardele de bună practică, la rândul lui este protejat. În condițiile în care legislația și sistemul nu stabilesc reguli și standarde clare și lasă loc pentru multiple interpretări, pentru reclamații pentru lucruri foarte subiective (un medic trebuind să se apere în același timp în forurile profesionale, în dreptul civil și în cel penal!), profesioniștii din domeniul medical vor încerca să se autoprotejeze și atunci vor evita să-i ofere pacientului tratamentul de care are nevoie, dar care aduce anumite riscuri. Așa apare o selecție negativă a pacienților, medicul nu se încumetă să trateze cazurile grele și riscante și, în final, pierde toată lumea.“