Chirurgia realizată cu ajutorul roboților chirurgicali de înaltă precizie reprezintă cel mai modern și mai eficient tratament, mai ales în cazurile complexe. Dr. Felix Dobritoiu, medic specialist în Chirurgie toracică, cu competențe în chirurgia robotică și chirurgia toracică video-asistată VATS, la Ponderas Academic Hospital, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, are o experiență semnificativă în intervențiile chirurgicale toracice minim invazive.
Peste 98% dintre cazurile de chirurgie toracică din Ponderas Academic Hospital sunt operate minim-invaziv, toracosopic sau robotic. Pentru pacient, aceasta înseamnă o durată de spitalizare mai redusă – sub trei zile – chiar dacă patologiile toracice sunt complexe și cu potențial mare de complicații.
Dr. Felix Dobritoiu este coordonatorul centrului de chirurgie toracică din Ponderas Academic Hospital, cu o experiență semnificativă în intervențiile chirurgicale minim-invazive toracoscopice (VATS), mediastinoscopice, bronhoscopice și robotice.
„Intervențiile robotice au o rată de reușită foarte mare”
Pentru intervențiile chirurgicale robotice se califică mai ales cazurile complicate. În condițiile în care au și o rată de reușită foarte mare, mai spune chirurgul: „În cei șapte ani de când operez în spitalul Ponderas, am avut doar patru cazuri în care intervențiile nu au putut fi duse la bun sfârșit prin proceduri minim-invazive – toracoscopice sau robotice. Pentru că se poate întâmpla să apară un accident, hemoragic, să spunem, și să fie nevoie să renunțăm la abordul minim invaziv și să încheiem intervenția prin metode clasice, ceea ce putem face fără probleme, fără ca viața pacientului să fie pusă în pericol. Dar, patru cazuri în șapte ani reprezintă o rată de conversie, foarte, foarte mică.”
Protocoalele medicale standardizate, precum și experiența chirurgicală joacă un rol important în succesul intervențiilor. „Noi nu inventăm nimic. Nu facem nimic altfel decât ceilalți colegi, ci doar aplicăm ce este vârf de lance în chirurgia toracică. Prin chirurgie robotică rezolvăm cazurile complicate, cu recuperări foarte bune ale pacienților”, precizează specialistul.
Astfel, media de spitalizare cu care chiar se mândrește, adaugă acesta, este de 2,6 zile: „Media de spitalizare a tuturor pacienților care au trecut prin intervenții de chirurgie toracică în spitalul nostru, inclusiv a celor cu afecțiuni complicate, este de 2,6 zile. Acest lucru arată că abordul minim-invaziv chiar este eficient pentru pacienți, care simt beneficiile abordului minim invaziv pe pielea lor. De asemenea, un alt avantaj este acela al duratei scăzute de ședere în Terapie Intensivă a pacienților. Media este de 13,5 ore, chiar dacă au intervenții complicate, precum lobectomii pulmonare, rezecții bronho-anastomoze, rezecții vasculare.
„Spitalul nu a refuzat niciun pacient”
În topul intervențiilor minim invazive se află rezecțiile pulmonare atipice, curative sau cu scop diagnostic, susține dr. Felix Dobrițoiu. Apoi, lobectomiile, segmentectomiile pulmonare, pneumonectomiile și cam tot ce înseamnă rezecție pulmonară. „Următoarele pe listă, în ordinea frecvenței, sunt tumorile mediastinale. Mai efectuăm intervenții pediatrice de corectare a defectelor parietale – adică stern înfundat, pectus excavatum – o malformație congenitală, de cele mai multe ori, sau piept carinat – adică acea malformație în care sternul este ieșit puțin în exterior. Putem să corectăm aceste defecte tot prin abord minim-invaziv. În afară de transplant pulmonar, abordăm absolut tot ce înseamnă patologie de chirurgie toracică”, completează chirurgul.
În Ponderas Academic Hospital, toate cazurile oncologice sunt discutate în Tumor Board, o comisie multidisciplinară, în cadrul căreia medici de diferite specialități – chirurgie, oncologie, anestezie, anatomie patologică – se întâlnesc și discută fiecare caz în parte și iau, împreună, cea mai bună decizie privind planul de tratament. „Putem gestiona absolut orice patologie de chirurgie toracică, având în vedere ghidurile actuale. Evident, sunt și patologii care sunt depășite din punct de vedere chirurgical și atunci nu au soluție. Nu putem accepta un astfel de pacient, atunci când toate ghidurile internaționale indică faptul că nu există indicație chirurgicală. Acesta este momentul în care refuzăm pacienți la admisia în chirurgie și îl redirecționăm către colegii noștri oncologi, dar nu am refuzat niciodată un pacient operabil”, subliniază dr. Dobrițoiu.
Specialistul rememorează un caz al unei paciente de 82 de ani care suferise o lobectomie în urmă cu nouă ani, urmarea unui cancer pulmonar și care recidivase. „Cancerul recidivase pe lobul unic restant al plămânului, în partea stângă. A trebuit să facem o pneumonectomie de completare, cum spunem noi. Adică să-i scoatem restul de lob și să facem rezecția întregului plămân. În urma operației deschise pe care o avusese se formaseră niște aderențe foarte dure între plămân și peretele toracic, iar tumora actuală era situată într-o zonă centrală, în așa fel încât ne-a forțat să facem rezecția intrapericardică. Adică, să secționăm pericardul și să facem rezecția de vase, pentru că era singurul loc pe unde puteam să avem acces la vasele pulmonare. Intervenția a durat cam șase ore. Când s-a trezit în Terapie Intensivă, pacienta s-a supărat pe toată lumea și ne-a certat, întrebându-ne «de ce n-am operat-o?» Avea impresia că doar am deschis-o și am închis-o, că ea mai trecuse printr-o intervenție și știa cum se simțise data trecută. A întrebat inclusiv unde e tubul de dren – noi nu îi pusesem, pentru că nu avea nevoie. Până la externare, s-a convins că a fost operată și ne-am amuzat împreună de reacția ei inițială.”
Avansul tehnologic în chirurgia toracică
Chirurgul mărturisește că deși la început era sceptic în privința intervențiilor asistate robotic, odată ce a avut ocazia să experimenteze această tehnică, și-a schimbat opinia. „Chirurgia toracică poate părea dificilă, pentru că operăm într-o zonă îngustă, cu structuri nobile – avem inima care bate pe tot parcursul operației, precum și cele mai importante vene și artere ale corpului – dar exact asta este și frumusețea ei, iar experiența are și ea un rol extrem de important în gestionarea cazurilor dificile. La început, am fost reticent cu privire la utilitatea robotului în patologiile toracice, pentru că, uitându-te pe un ecran cum operează altcineva, nu înțelegi. Ai impresia că se fac aceleași gesturi, pe aceleași elemente anatomice. Nu pare nimic extraordinar atunci când privești pe un ecran bidimensional”, mărturisește medicul.