Dr. Teodor Buliga, medic primar chirurgie generală cu competențe în chirurgia laparoscopică, chirurgia robotică și chirurgia oncologică, a fost invitatul Florentinei Mușat într-o nouă emisiune Bine pentru tine, unde a vorbit pe înțelesul tuturor despre chirurgia robotică.
Ce tipuri de intervenții se pot face cu cu celebrul robot Da Vinci?
Teoretic, cu Da Vinci pot să faci orice intervenție laparoscopică. Laparoscopică înseamnă, în traducere, că te uiți în burtă. Exact asta înseamnă termenul. Practic introduci o cameră de luat vederi în interiorul cavității abdominale și un anumit instrumentar. La început se și chema chirurgie laparoscopică robotică asistată, deci cumva este o ramură, ultima generatie, dacă vreți, de chirurgie laparoscopică și chirurgia robotică. Evident că este un pas foarte mare, este o evoluție extraordinară față de primele laparoscopii, dar, practic, orice intervenție care putea fi făcută prin acele tăieturi mici, minim invazive, spunem noi, poate fi rezolvată și prin aport robotic.
Care sunt principalele avantaje ale chirurgiei robotice față de chirurgia clasică sau cea laparoscopică?
Față de chirurgia clasică avantajele sunt enorme. Chirurgia clasică presupune să deschizi pacientul, uneori e nevoie pe toată întinderea abdomenului, spunem noi de jos până sus, ca o carte. Asta îți expune organele la aer, la posibilitatea de infecție, plus că manipulările sunt destul de dure. Ori, pe măsură ce chirurgia minim-invazivă a avansat și inciziile s-au micșorat, trebuie să fac o mică paranteză, acum 100 de ani se spunea, chirurg mare, operație mare, lucrurile nu mai sunt deloc așa. Cu cât intervenția se face prin incizii mai mici, cu atât avantajele pentru pacienți sunt mai mari. Chirurgia robotică, care este și ea o chirurgie minim invazivă, evită aceste tăieturi. Evitând aceste tăieturi, îți asigură o recuperare mult mai rapidă a pacientului. Pacientul ajunge în societate, în familie, mult mai rapid. Sigur că și cicatricele sunt mai mici, dar astea deja sunt un avantaj secundar. Avantajul principal este că recuperarea și timpul pierdut în spitale, recuperarea e mult mai rapidă, timpul pierdut în spitale e mult mai scurt. Față de chirurgia laparoscopică, robotul aduce o vizualizare mult mai bună, pentru că vizualizarea în chirurgia robotică este tridimensională, este 3D și spunem noi imersivă. Este ca și cum eu aș plonja, dacă ați văzut filmele acelea cu Star Trek, este ca și cum eu aș plonja în realitate, mă aflu în interiorul cavității abdominale și mă orientez la fața locului pentru că imaginea este preluată de două camere. Ele combină o singură imagine tridimensională și atunci, chirurgul care stă, să spunem, într-un dispozitiv numit consolă, este practic înconjurat de cavitatea abdominală a pacientului. El vede direct la fața locului, poate să recunoască imediat elemente mici, nobile, gen nervișori, vase, pe care trebuie să le respecte sau, din contră, trebuie să le rezece. Și un alt avantaj față de chirurgia laparoscopică este instrumentarul. În chirurgia laparoscopică primele instrumente erau foarte subțiri, ceea ce a adus un avantaj extraordinar, pentru că și inciziile prin care le introduceai în cavitate abdominală erau foarte mici. Dar instrumentele din chirurgia laparoscopică tradițională, să spunem, sunt rigide. Ele nu se pot îndoi, să spunem. Ele sunt manipulate doar prin mișcări mai ample ale mâinii chirurgului. Or, asta îți aduce niște limitări în interior, în spații înguste, unde ai nevoie să te întorci după colț. Chirurgia robotică aduce instrumentar articulat. Instrumentele din chirurgia robotică se pot roti. O pensă de chirurgie robotică se poate roti pe 540 de grade. Niciodată nu pot să rotesc mâna mea fizic, o dată și jumătate în jurul axei proprii, cum o face robotul. Și atunci asta îți permite un acces extraordinar în zone în care altădată trebuia să desfaci, să jupoi, și așa mai departe. E o chirurgie de finețe.
Să știți că, totuși, chirurgul nu stă la cafeneaua din colț, chirurgul se află în aceeași încăpere. Sunt joystick-uri, controlere, le spunem noi, prin care mișcările mele se transmit oarecum controlat robotului. De ce spun controlat? Există un tremor fiziologic. Al oricărui chirurg. Ideea că acel chirurg nu are niciun fel de tremor nu există. Așa suntem noi neurologii construiți. Or, în momentul în care transmiți mișcarea prin intermediul robotului, acel tremor lipsește și atunci mișcările sunt foarte precise. Se duce țintit acolo unde vrei să-l trimiți tu. Robotul nu e independent. El nu operează, eu îi comand, fă operația asta și am plecat și el își vede de treabă. El este întotdeauna manipulat de către chirurg, de către mine, să spunem în situația de față. În momentul în care o simplă ridicare a capului sau mi-am îndreptat privirea în altă parte, robotul se oprește. El nu poate să meargă independent de voința mea. Este un prag de siguranță introdus de cei care au inventat acest dispozitiv și care este extraordinar. Sunt mai multe astfel de niveluri de siguranță în așa fel încât niciodată robotul propriu-zis nu va lua el inițiativa și nu o să se apuce singur să opereze pacientul. Se evită aproape complet incidente de acest tip.