„Mi-am dorit dintotdeauna să devin medic. Am ales chirurgia generală la terminarea facultății de medicină, în ciuda sfaturilor primite de la cei din jur, care m-au avertizat că este o meserie dură pentru o femeie”, își începe povestea doctorița Oana Stănciulea, una dintre discipolele renumitului profesor doctor, Irinel Popescu, părintele transplantului hepatic în România.
Am început rezidentiatul în Institutul Clinic Fundeni în anul 2001, într-o perioadă de plin avânt al chirurgiei laparoscopice, perioadă în care intervenţiile chirurgicale s-au dezvoltat în paralel cu progresul tehnologic. Practic, introducerea fiecărui instrument nou a permis extinderea indicaţiilor şi dificulatii procedurilor laparoscopice. A fost o perioada frumoasă, în care se muncea mult şi cu entuziasm, de multe ori până la ore înaintate. Am beneficiat de avantajele imense oferite de abordul laparoscopic şi din postura de pacient, am văzut ce înseamnă o refacere rapidă: practic la câteva ore de la terminarea intervenţiei chirurgicale eu mă plimbam pe holurile spitalului. Această experienţă m-a făcut să mă dedic aproape în totalitate chirurgiei minimal invazive”, continuă aceasta.”