Mult timp, în rândul pacienților, laparoscopia a fost vedeta chirurgiei moderne. Deși este tot o tehnică minim-invazivă, diferența față de chirurgia da Vinci se traduce atât în manevrabilitatea superioară a robotului, cât și în vizibilitatea ridicată, ceea ce înseamnă, la finalul intervenției, o stare mult mai bună a pacientului. Aceste avantaje tehnice conduc la o disecție de mare acuratețe a leziunilor patologice și la prezervarea structurilor anatomice esențiale menținerii calității vieții, reducerea pierderilor de sânge, ameliorarea durerii postoperatorii și scăderea complicațiilor locale, cat și generale.
La nivel mondial, sistemul chirurgical da Vinci este folosit în 64 de țări și în toate cele 50 de state ale Statelor Unite ale Americii. În total, începând cu anul 2000, acest sistem chirurgical a fost folosit în peste trei milioane de proceduri minim invazive. Sistemul reproduce mișcările mâinii chirurgului folosind instrumente laparoscopice. Deși este adesea numit un “robot”, da Vinci nu poate acționa pe cont propriu, nici nu poate fi programat. În schimb, execută comenzile pe care medicul le dă în timp real.
„Robotul a devenit esențial în urologie. Intrucat punem mereu pacientul în centrul actului medical, acest pas, de a aduce o asemenea tehnologie la Monza, era unul firesc.„Mâna” acestui robot nu tremură nici în cele mai stresante situaţii. Robotul Da Vinci este un telemanipulator. Dacă laparoscopia nu a dovedit rezultate superioare chirurgiei deschise, ci dimpotrivă, în majoritatea afecțiunilor urologice tumorale, robotica, deși mai recent introdusă în practică, s-a impus în studiile efectuate ca fiind superioară celorlalte tehnici operatorii coroborând aspectele oncologice și funcționale.”, este de părere dr. Cristian Surcel, șeful Urology Robotic Center Monza.