Aspecte generale

Vezica urinară este un organ cavitar ce stochează urina. Ea este situată in abdomenul inferior, are aproximativ dimensiunea unui grapefruit si este extensibilă (elastică) ceea ce permite marirea sau micşorarea peretelui său muscular.

Cancerul de vezică urinară este o afecţiune în care celulele canceroase se formează in ţesuturile vezicii.

În fiecare an in S.U.A. sunt diagnosticate peste 67.000 de noi cazuri. Este a patra afectiune oncologică ca frecvenţă la barbat şi a noua ca frecvenţă la femeie în S.U.A. Din fericire, majoritatea celor suferinzi de cancer de vezică urinară nu decedează din cauza acestei afecţiuni, dar totuşi, în fiecare an mor 13.000 de oameni cu aceasta afecţiune.2

Opţiuni terapeutice

Opţiunile terapeutice depind de stadiul cancerului vezical (stadiul 0 la stadiul 4). Există patru opţiuni terapeutice standard în cancerul de vezică.

  • Chirurgicală
  • Radioterapie
  • Chimioterapie
  • Terapie biologică

În funcţie de tipul şi de stadiul cancerului, pot fi folosite combinat mai multe opţiuni terapeutice pentru a creşte şansele de vindecare. Chirurgia este tratamentul de primă intenţie in cancerul vezical şi se aplică în peste 90% din cazurile de cancer de vezică (ca terapie unică sau asociată). Când cancerul a invadat musculara peretelui vezical, cistectomia radicală este opţiunea de elecţie 4.

Tratamentul chirurgical: cistectomia

Cistectomia reprezintă indepartarea intregului perete vezical sau doar a unei parti din el şi posibil îndepărtarea ganglionilor limfatici invecinaţi şi a organelor ce pot conţine celule canceroase. Dacă vezica este îndepărtată, chirurgul realizează un nou mod  in care urina sa se acumuleze şi să părăsească corpul 5.

Clasic, cistectomia se realizează prin abord deschis, chirurgul realizând o incizie abdominală largă pentru a ajunge la vezică. O altă abordare o reprezintă laparoscopia convenţională, ce este mai puţin invazivă, dar limitează dexteritatea medicului, câmpul vizual şi controlul raportat la chirurgia deschisă.

Cistectomia da Vinci ®

Dacă medicul vă recomandă un tratament chirurgical pentru cancerul de vezică, puteţi beneficia de o nouă metodă minim invazivă – cistectomia da Vinci.

Sistemul da Vinci foloseşte tehnologia de ultimă oră pentru a-i ajuta pe medici să realizeze operaţii mai precise decât le permite chirurgia convenţională. El vă oferă mai multe avantaje potentiale fata de chirurgia clasică deschisă:

  • mult mai puţină durere
  • pierdere de sânge mai redusă
  • scade necesitatea transfuziilor
  • risc mai redus de infecţie
  • cicatrici mai mici
  • durata de spitalizare mai redusa
  • recuperare mai rapidă
  • prognostic clinic mai bun în multe cazuri

Precizia şi dexteritatea instrumentelor sistemului da Vinci permit un abord minim invaziv pentru tratarea cancerului vezical.

Ca şi în cazul oricărui tip de intervenţie chirurgicală, aceste beneficii nu pot fi garantate, intervenţia chirurgicală fiind unică pentru fiecare caz în parte. Sistemul da Vinci este considerat sigur şi eficient, dar nu este adecvat oricărui caz. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre opţiunile terapeutice, cât şi despre beneficii şi riscuri.

Dacă sunteţi un candidat pentru cistectomie, discutaţi cu un urolog ce realizează intervenţii da Vinci pentru cancerul de vezică urinară.

1. “General Information about Bladder Cancer”, National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/, URL:
http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/patient2. “Bladder Cancer”, American Urological Association, www.urologyhealth.org, URL: http://www.urologyhealth.org/content/moreinfo/bladdercancer.pdf3. Wang GJ, Barocas DA, Raman JD, Scherr DS. Robotic vs open radical cystectomy: prospective comparison of perioperative outcomes and pathological measures of early oncological efficacy. Department of Urology, New York-Presbyterian Hospital, Weill Medical College of Cornell University . Jun 2007;17:1-5

4. “Cancer Facts and Figures 2007, American Cancer Society, http://www.cancer.org/

5. “Bladder Cancer Treatment”, National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/, URL
http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/Patient/page4

Deşi studiile clinice susţin eficienţa sistemului da Vinci in chirurgia minim invazivă, rezultatele pot varia. Chirurgia cu sistemul da Vinci poate fi neadecvată in unele cazuri. Consultaţi-vă cu medicul dumneavoastră în privinţa acţiunilor terapeutice, cat şi legat de riscurile şi beneficiile lor.

Factori de risc

Diferite cancere au diferiţi factori de risc. Factorii de risc cresc riscul de a face o boală, dar e bine să se ţină cont de faptul că mulţi oameni cu unul sau mai mulţi factori de risc pot să nu facă niciodată cancer de vezică urinară, la fel cum persoane cu această afecţiune pot să nu prezinte nici un factor de risc. Este important să se cunoască factorii de risc astfel încât să se adopte decizia adecvată precum o modificare a modului de viaţă sau monitorizarea apariţiei unui potenţial cancer.

Fumatul

Cel mai mare factor de risc pentru cancerul de vezică urinară este fumatul. Fumătorii au un risc de peste doua ori mai mare decât nefumătorii să facă cancer de vezică urinară. Fumatul determină aproape jumatate din decesele prin cancer de vezică urinară la bărbaţi (48%) şi aproape o treime (27%) la femei 1. Unii dintre agenţii carcinogeni (substanţe ce determină apariţia cancerului) din fumul de tutun sunt absorbiţi de plămâni şi trec în sânge. Din sânge aceştia sunt filtraţi de rinichi şi concentraţi în urină. Aceste substanţe din urină afectează celulele uroteliale ce căptuşesc interiorul vezicii. Această leziune creşte riscul de apariţie a cancerului.

Deoarece vezica urinară este poarta de ieşire pentru multe substanţe chimice din organism, aceştia sunt principalii factori de risc pentru cancerul de vezică urinară. Acesta este şi cazul substanţelor ce provin din fumul de tutun sau din expunere profesională aşa cum este explicat mai jos 2.

Expunerile profesionale

Anumite substanţe chimice utilizate în industrie sunt legate de cancerul vezical. Substanţe numite amine aromatice, precum benzidina, beta naftilamina, ce sunt uneori folosite în industria vopselurilor, pot cauza cancer vezical.

Alte industrii ce folosesc anumite substanţe chimice organice pot să-şi expună lucrătorii la riscul de a face cancer vezical dacă nu se aplică măsuri adecvate de protecţie a muncii. Ramurile industriale cu cel mai ridicat risc sunt industria cauciucului, pielariei, textilelor şi vopselurilor precum şi tipografiile. Alţi muncitori cu un grad ridicat de risc pentru cancerul de vezică sunt vopsitorii, coafezele, mecanicii, tipografii şi şoferii de camioane datorită expunerii la gazele de esapament ale motoarelor diesel.

Fumul de ţigară şi expunerea profesională pot conlucra la apariţia cacerului de vezică. De asemenea fumătorii ce lucrează cu substanţele cancerigene amintite mai sus au un risc foarte crescut de a face cancer de vezică urinară.

Rasa

Rasa alba are un risc de două ori mai mare să facă cancer de vezică faţă de rasa neagra si latino americani. Cauzele acestei diferenţe sunt insuficient cunoscute. Asiaticii au cea mai scazută incidenţă a cancerului de vezică urinară.3

Vârsta inantata

Riscul de a face cancer de vezică creste cu vârsta. Peste 70% din cei cu cancer de vezică au peste 65 de ani. 4

Sexul

În general cazurile de cancer de vezică sunt de patru ori mai frecvente la bărbaţii decât la femei.5

Inflamaţia cronică a vezicii urinare

Infecţiile urinare, litiza renală şi vezicală, cât şi alţi factori ce determină o iritare cronică a vezici au fost legaţi de apariţia cacerului de vezică, în special a carcinomului cu celule scuamoase, dar nu determină neapărat determină cancer. Schistosomiaza, cunoscută şi ca bilharţioză este o infecţie determinată de un parazit ce afectează vezica crescând riscul de cancer vezical. Deşi acest parazit este întâlnit mai mult în Africa de Nord, el este ua din cauzele de cancer vezical la persoanele provenite din această zonă.

Prezenţa cancerului vezical în antecedentele patologice personale

Carcinomul urotelial, este cancerul tractului urinar ce debutează prin celule formate atât în vezică cât şi în uroteliu ce căptuşeşte bazinetul,ureterele şi o porţiune din uretră. Ureterele transportă urina de la rinichi la vezică. Uretra este un canal ce transportă urina de la vezică. Chiar şi când o tumoră vezicală este complet îndepărtată, există un risc ridicat de formare a unei noi tumori în aceeaşi sau în altă regiune a uroteliului. Din acest motiv, cei ce au avut cancer vezical trebuie să rămână sub control medical periodic. Persoanele ce au in familie rude cu cancer vezical au şi ei un risc crescut.

Anomaliile congenitale ale vezicii urinare

Înainte de naştere există o legătură între ombilic şi vezica urinară, legătură numită uracă şi care dispare înainte de naştere. Dacă o parte din uracă persistă după naştere,aceasta se poate maligniza. Cancerele cu punctul de plecare în uracă sunt în general adenocarcinoame. Astfel de cancere sunt rare, reprezentând mai putin de 1% din cancerele vezicale, dar reprezintă o treime din adenocarcinoamele vezicii urinare, care de asemenea sunt rare.

O altă anomalie congenitală ce creşte riscul de apariţie a cancerului vezical, este extrofia vezicală, caracterizată prin lipsa peretelui abdominal în faţa vezicii urinare, ceeea ce expune vezica la infecţii cronice şi poate determina apariţia adenocarcinomului vezical.

Factorii genetici

Cancerul vezical are frecvent agregare familială. Acestea reprezintă aproimativ 1% din cazuri 5. Persoanele cu o mutaţie a genei retinoblastomului, ce determina cancerul ochiului la copii, au o incidentă mai crescută a cancerului de vezică. Mai multe studii au arătat că oamenii metabolizează diferit substanţele chimice în funcţie de zestrea lor genetica. Persoanele ce metabolizează mai lent substanţele chimice au un risc mai mare sa facă cancer de vezică urinară.

Chimioterapia şi radioterapia

Dozele mari de cyclofosfamidă (Cztoxan), un medicament folosit în tratamentul cancerului şi ifosfamida (Ifex), un medicament similar cyclofosfamidei, cresc riscul de cancer vezical. Un caz tipic ar fi o persoană cu limfom – cancer ce afectează ganglionii limfatici – adesea tratat prin chimioterapie cu scheme ce includ cyclofosfamidă. Un medicament numit mesna este folosit în asociere cu aceste două medicamente pentru a proteja vezica urinară de iritarea vezicii reducând riscul de cancer vezical. Persoanele ce fac radioterapie pelvină au un risc crescut de cancer vezical. 6

Apa şi arsenicul

Prezenţa arsenicului în apă a fost asociată cu creşterea riscului pentru cancerul de vezică urinară. Riscul depinde în mare parte de zona geografică şi dacă sistemul de alimentare cu apă respectă standardele pentru concentraţia de arsenic.

Consumul de lichide

Aportul scăzut de lichide creşte riscul aparitiei cancerului de vezica. Persoanele ce beau zilnic multe lichide au o incidenţă mai scazută a cancerului vezical. Aceasta se explică prin golirea frecventă a vezicii, astfel sbubstanţele chimice fiind eliminate mai rapid din organism.

1. “Detailed Guide: Bladder Cancer”, American Cancer Society, http://www.cancer.org/
2. Ibid.
3. Ibid.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. Ibid.

Simptome

Simptomele comune ale cancerului de vezică urinară includ: 12

  • hematuria (prezenţa sangelui în urină ce o colorează în roşu)
  • durere la urinare
  • urinare frecventă sau nevoia ineficientă de a urina
  • durere lombară

Aceste simptome nu sunt semne sigure pentru cancerul vezical, ele putând fi întâlnite şi în infecţii, tumori benigne, calculi şi alte afecţiuni.

Oricine cu aceste simptome de cancer vezical trebuie să consulte un medic pentru a fi diagnosticat şi tratat pentru afecţiunea ce le determină cât mai curând posibil. Persoanele cu astfel de simptome pot solicita consultul medicului de familie sau al urologului (medic specializat în afecţiunile aparatului urinar).

1. “What You Need To Know About Bladder Cancer”, National Cancer Institute, http://www.cancer.gov/, URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/wyntk/bladder/page5
2. “Bladder Cancer”, National Institutes of Health, https://www.nih.gov/ 

Evoluţia cancerului de vezică urinară

Origine

Apariţia şi evoluţia cancerului de vezică urinară nu sunt complet înţelese. Se ştie că peste 90% din cancerele de vezică urinară îşi au originea în uroteliu – stratul ce căptuşeşte vezica urinară. 1 Majoritatea tumorilor nu invadează musculara vezicii limitându-se la nivelul uroteliului sau lamina propria – un strat de ţesut conjuntiv lax invecinat cu uroteliul.

Creştere variată

Majoritatea tumorilor vezicii urinare nu sunt agresive, dar atunci când sunt, ele invadează peretele vezicii şi metastazează în alte organe. Aceasta poate determina decesul, dar chiar şi in formele cele mai agresive, acesta poate rămâne localizat sau să nu reprezinte o ameninţare pentru viaţă daca este depistat si tratat în stadiile incipiente. Exista mai multe stadii ale cancerului de vezică urinară şi se folosec mai multe teste diagnostice pentru a determina extinderea acestuia.

Cum diseminieaza cancerul

Cancerul poate disemina pe trei căi:

1. Cancerul poate invada ţesutul invecinat normal

2. Cancerul poate invada sistemul limfatic şi migra pe căile limfatice în alte părţi din corp.

3. Cancerul poate invada venele şi capilarele şi migra prin sânge în alte părţi ale corpului.

Când celulele canceroase se desprind din tumora primară şi călătoresc prin sânge sau limfă către alte regiuni, se pot forma tumori secundare. Acest proces se numeşte metastazare. Tumorile secundare, sau metastazele sunt de acelaşi tip cu tumora primară. De exemplu, dacă cancerul de vezică urinară se răspândeşte către oase, celulele canceroase din oase sunt de fapt celulele de cancer vezical. Afecţiunea este metastază de cancer de vezică urinară şi nu cancer osos.

Prognosticul sau şansele de recuperare depind de stadiul cancerului, de tipul şi aspectul celulelor canceroase, de vârsta pacientului şi de starea generală de sănătate. Diagnosticarea precoce este esenţială, cancerele de vezică urinară în stadii incipiete fiind tratabile.2

1. “Bladder Cancer”, American Urological Association Foundation, www.urologyhealth.org
2. “Bladder Cancer Treatment”, National Cancer Institute, www.cancer.gov , URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/Patient/page2

Screening şi teste petru cancerul de vezică urinară

Aspecte generale

Anual în Statele Unite, peste 68000 de oameni sunt diagnosticaţi cu cancer de vezică urinară şi aproximativ 14000 mor datorită acestei afecţiuni. Screeningul reprezintă testarea pentru o afecţiune (cancer vezical în acest caz) înainte ca simptomele să apară. Un test de screening poate ajuta adesea  la depistarea cancerului într-un stadiu incipient. Cancerul vezical in stadii incipiente poate fi adesea tratat deoarece nu s-a răspândit încă in alte părţi ale corpului.2

Există mai multe teste de screening şi proceduri ce examinează urina, vaginul sau rectul pentru a diagnostica cancerul vezical

Examenul computer tomografic

Un examen computer tomografic (CT) este un procedeu ce înregistrează o serie de imagini detaliate din interiorul corpului sub diferite unghiuri. Aceste imagini sunt create de un calculator legat la un aparat de raze X. Se poate introduce o substanţă de contrast ce poate fi injectată intr-o venă sau inghiţită pentru ca organele şi ţesuturile să se vada mai clar.

Examenul de urină

Examenul de urină este un test ce determina culoarea urinii şi conţinutul ei precum glucoză, proteine, eritrocite, leucocite.

Tuseul

Constă în examenul vaginului şi/ sau rectului. Medicul introduce degetele în vagin şi/ sau rect pentru a palpa eventualele proeminenţe.

Pielografia intravenoasă  

Pielografia intravenoasă constă într-o serie de radiografii ale rinichilor, ureterelor (tuburile ce duc urina de la rinichi la vezică) şi vezicii urinare pentru a vedea dacă există cancer în aceste organe. O substanţă de contrast este injectată intravenos, iar pe măsură ce urina trece din rinichi, ureter şi vezică se fac radiografii pentru a vedea daca sunt blocaje.

Cistoscopia

Cistoscopia este o investigaţie prin care se examinează interiorul vezicii şi uretrei pentru a identifica zonele anormale. Un cistoscop se introduce prin uretră în vezică. Cistoscopul este un instrument subţire, tubular cu lumina şi o lentilă pentru vizualizare. Poate avea de asemenea un dispozitiv pentru a preleva mostre de ţesut, ce vor fi examinate la microscop.

Biopsia

Biopsia reprezintă prelevarea de celule sau ţesuturi pentru a fi examinate la microscop de catre un anatomopatolog pentru a verifica daca sunt semne de cancer. O biopsie pentru cancerul de vezică urinară se face în general în timpul cistoscopiei. Se poate îndepărta întreaga tumoră în timpul biopsiei.

Citologia urinară

Examenul de citologie urinară constă în examinarea la microscop a urinei pentru celule anormale.

1.“Cancer Facts & Figures 2008”, American Cancer Society, www.cancer.org
2.“Bladder Cancer Treatment”, National Cancer Institute, www.cancer.gov, URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/pdq/treatment/bladder/patient/allpages

Stadializarea cancerului de vezică urinară

Definiţia stadializării

Stadializarea arată dacă s-a răspândit cancerul şi cât de mult. Stadializarea descrie extinderea sau severitatea cancerului pe baza dimensiunilor tumorii primare, iar extinderea reprezintă răspândirea în organism sau în organul afectat. În cazul cancerului de vezică urinară, stadiul cancerului se referă la localizarea tumorii în vezică, sau mai specific, de viteza de creştere a tumorii şi pătrunderea ei în peretele vezicii.

Deşi există mai multe sisteme de stadializare a cancerului de vezică, cel mai utilizat este cel numit TNM, cunoscut şi sub numele de Staging System of the American Joint Committee on Cancer. 1.

Informaţii generale despre stadializare

Stadializarea se bazează pe cunoaşterea modului de evoluţie a cancerului. Celulele canceroase se divid si cresc formând o masă tisulară numită tumoră. Pe măsură ce tumora creşte, ea poate invada organele şi ţesuturile învecinate. Celulele canceroase se pot desprinde din tumoră şi intra în sânge sistemul limfatic. Trecând în sânge şi limfă, cancerul se poate răspândi de la localizarea primară formând noi tumori în alte organe. Răspândirea cancerului se numeste metastazare.2

Scopul stadializării

Stadializarea ajută în mai multe moduri procesul de diagnosticare şi de tratament:

  • stadializarea îi ajută pe medici să planifice tratamentul adecvat fiecărui pacient
  • stadializarea poate fi folosită pentru a estima prognosticul în cazul fiecărei persoane
  • cunoaşterea stadiului permite identificarea studiilor clinice potrivite pentru pacient 3

Stadializarea îi ajută pe cercetători şi pe furnizorii de servicii medicale să facă schimb de informaţii despre pacient folosind un limbaj comun pentru diagnostic, tratament şi stuii clinice

Teste pentru stadializarea cancerului de vezică urinară

Următoarele teste şi proceduri pot fi folosite la stadializare:

  • cistoscopia : o investigaţie ce permite inspecţia interiorului uretrei şi vezicii pentru identificarea zonelor anormale. Cistoscopul se introduce prin uretră în vezică. Cistoscopul este un instrument subţire cu o sursă de lumină şi o lentilă pentru vizualizare. Poate fi prevăzut cu un dispozitiv pentru prelevarea de mostre de ţesut pentru a fi examinat la microscop pentru semne de cancer.
  • computertomografia : Este un examen ce realizează mai multe imagini detaliate ale interiorului corpului din diferite unghiuri. Aceste imagini sunt realizate de un calculator legat la un aparat de radiografie. Se poate injecta sau înghiţi o substanţă de contrast pentru ca organele şi ţesuturile să se vadă mai clar.
  • RMN  (rezonanţa magnetică nucleară): este o investigaţie ce utilizează un magnet, unde radio şi un computer pentru a înregistra imagini detaliate ale interiorului corpului.
  • examenul fizic şi istoricul: este un examen al corpului pentru verificarea semnelor generale de sănătate, incluzând semnele de boală precum umflăturile şi orice pare ieşit din comun. Se face şi un istoric al obiceiurilor pacientului şi al afecţiunilor acestuia cât şi al tratamentelor urmate.
  • radiografia toracică: este o radiografie a organelor şi oaselor din torace.
  • scintigrama ososă: este o investigaţie ce permite căutarea celulelor cu multiplicare rapidă precum celulele canceroase din oase. O mica catitate de material radioactiv este injectat intravenos intrând în torentul sanguin. Substanţa radioactivă este concentrată în oase şi detectata de un scaner.

Stadializarea cancerului de vezică urinară

Opţiunile dumneavoastră terapeutice depinde de stadiul afecţiunii dumneavoastră. În continuare este dată o prezentare a stadiilor cancerului de vezică urinară:

Stadiul 0 – în acest stadiu, celulele anormale se află în ţesutul ce căptuşeşte interiorul vezicii. Aceste celule anormale se pot transforma în cancer şi să se răspândească în tesutul normal învecinat. Stadiul 0 se împarte în stadiul 0a si 0is în funcţie de tipul de tumoră. Stadiul 0a, numit si carcinom papilar are aspectul unor mici ciuperci ce cresc din stratul ce căptuşeşte vezica. Stadiul 0 este numit şi carcinom in situ şi este o tumoră plana pe ţesutul ce căptuşeşte interiorul vezicii.

Stadiul I – în stadiul I, cancerul este format şi se extinde catre straturile profunde ale peretelui vezicii .

Stadiul II – în stadiul II, cancerul s-a extins la jumătatea internă sau la jumătatea externă a peretelui muscular al vezicii

Stadiul III – în stadiul III, cancerul s-a extins de la vezică la stratul de ţesut adipos înconjurător, şi eventual  la organele genitale (prostată, uter, vagin)

Stadiul IV – în stadiul IV, cancerul s-a extins de la vezică la peretele abdominal sau la pelvis. Cancerul poate fi răspândit deja în unul sau mai multi ganglioni sau la alte părţi ale corpului.

1. “Staging: Questions and Answers”, National Cancer Institute, www.cancer.gov, URL: http://www.cancer.gov/cancertopics/factsheet/Detection/staging
2.Ibid.
3.Ibid.Ca şi în cazul oricărui tip de intervenţie chirurgicală, aceste beneficii nu pot fi garantate, intervenţia chirurgicală fiind unică pentru fiecare caz în parte. Sistemul da Vinci este considerat sigur şi eficient, dar nu este adecvat oricărui caz. Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre opţiunile terapeutice, cât şi despre beneficii şi riscuri.Deşi studiile clinice susţin eficienţa sistemului da Vinci in chirurgia minim invazivă, rezultatele pot varia. Chirurgia cu sistemul da Vinci poate fi neadecvată in unele cazuri. Consultaţi-vă cu medicul dumneavoastră în privinţa acţiunilor terapeutice, cat şi legat de riscurile şi beneficiile lor.